Aventuri la pasapoarte P1

Desigur a venit vremea sa imi fac si eu pasaportul. Desigur PASAPORT BIOMETRIC … Sunt curios daca am nustiuce chip cu 666 la serial number (o coincidenta) o sa devin mai rau :).

ACEASTA INTAMPLARE ESTE ABSOLUT REALA – nu am timp de explicatii ca “ba nu e asa” sau cine stie ce, am fost acolo so…F off..

Ma asez pe scaun frumos. In dreapta mea se aflau asa :
– 1 buc blonda umflata in buze cu o copila la 12 ani machiata si fardata mai rau decat prietena mea la nunta.
– 1 buc domnisoara slabutza, tigancusa de felul ei, cu un kilometraj dat peste cap de zici ca a fost taxiul prin bucuresti de 20 ani
– 1 buc piranda cu 1 puradel la vreo 6 luni in brate (imbracata decent – adica aceleasi tzoale colorate dar de data asta cu mai mult negru)

piranda

Din greseala am avut camp liber direct vizual catre piranda si puradel cand a intrat la pasapoarte. Voi relata ce am auzit si ce am vazut CU CITAT…
– ” buna ziua luati loc…. ”
piranda ia loc
– “cum va numiti…”
piranda spune numele desigur combinatia atotstiuta NumeRO+numeFotbalist+NumeExotic (alexandra rolandino antoaneta or something like that)
– “unde e nascut copilul ? ”
– “franta sefu”
– “unde e ?”
– “Franta SEFU”
– “sigur? mai zi-mi o data unde este facut copilul !!!”
– “Franta, PARIS ”
– “pe certificatul lui scrie Budesti”
– “sau Budesti”
Moment in care eu incep sa zambesc….
– “unde te crezi aici, ce crezi ca sunt… cum poti sa spui asa ceva… ”
– “am fost confuza”
Desigur nene avvea certificatul de nastere, dar femeia nu stia sa citeasca ce scria pe el la locul nasterii asa ca si-o incercat norocul cu PARIS…PARIS……. (cine stie cunoaste)
Agonia continua…
– “cum il cheama pe copil?”
– “alexandru george…..”
– ” mai aveti alti copii ? daca da, care este numele lor ?”
– “alexandru dorin, alexandru ionel…..”
Uimitor, toti erau Alexandru… DUUUH logic, nu-ti uiti numele la copii niciodata daca toti au acelasi nume 🙂 ALEX.
– “ce culoare au ochii copilului ?”
Ma uit fix atza la piranda… Ia copilul…se uita la el….. il misca catre lumina…studiaza bine vreo…20 secunde… (moment in care eu ma tineam cu mana de gura si de nas sa nu se auda rasetele…. aveam urechile infundate…)
– “negru…si maro….”
In mintea mea ROFL…
– “stiti sa va semnati ? ”
– “NU, dar fac eu ceva….”

Si dragi cititori…aceste persoane sunt cei care trec granita…cu cetatenie ROMANA, care cand vor interactiona cu locuitorii respectivei tari vor spune “SUNT ROMAN”…. (si sigur vor ajunge intr-o sectie de politie…).
Poate…intr-o zi… o sa ajung si eu pe aceleasi meleaguri… si imi va fi rusine sa zic “sunt roman”.
A SE CONTINUA in P2 cand va voi descrie ce am patit eu pe un aeroport mai mititel in UK.

0 thoughts on “Aventuri la pasapoarte P1”

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*