Nesimtirea unora
Ma indreptam ieri spre casa (pe jos), un frig si-un vant de-ti inghetau si ochii.
La un moment dat, o doamna se indreapta catre mine si imi spune (voi reproduce citand)
- cat e ceasul
Eu in gandul meu nu un “nu te supara”, un “scuza-ma”, in fine, cine sunt eu sa judec, poate a uitat, poate ii era rusine..
- este 18:03, raspund dupa ce ma caut prin buzunare de mobil
- unde pot manca in apropiere
What? Wait, in fine, cine stie, poate e grabita, nu pare grabita.
- pai pe centru, in directia aia la cel mult 4 min, sunt destule restaurante.
- nu, nu vreau pe centru, o shaormarie in apropiere ?
Hmm, ce… ” bine” ma cunoste de vb asa, in fine, poate omul nu are bani, poate ca are multe pe cap.
- in directia aia la 3 min de mers pe jos in fata teatrului sunt cateva locuri de fast food, in directia aia la 5-6 min de mers spre gara este alt loc.
Cucoana sta, se uita la mine, imi intoarce spatele si pleaca. Eu stau, raman masca, macar un mersi, sa nu zic “multumesc”, nu durea, era frig, eu m-am oprit din drum sa ii raspund la cateva intrebari si ea ma trateaza de parca era datoria mea sa ii raspuns si sa-i fac pe locul acela o shaormarie special pentru moaca ei.
Vad ca pleaca, eu raman in cont masca zic cu voce tare ” CU PLACERE !!”
Se opreste conita, se intoarce, se uita la mine, si imi arunca o privire de dezgust, de superioritate, de “ce tupeu pe el sa imi zica asta” imi arunca.
Problema mea este… Acest om fie s-a reprodus, fie se va reproduce, ce calitati poate transmite odraslei. Ce bun simt poate sa isi invete copilul cand mama este lipsita total de asa ceva ?
Parca o vad cum vine la scoala chemata de directoare ca cine stie ce a facut aschia si va folosi textul “zau nu stiu ce are”.
Cateodata ma dezgusta astfel de oameni.
About The Author
Comments