Dement.Ro

Posted By Ovidel on March 5, 2010

» Powered by XHTML Video Embed

Azi de exemplu, vreau sa pierd timpul
Vreau sa schimb ritmul, atat de simplu
Nu fac pe pericol astazi, nu sunt tipul
Astazi nu iubesc, astazi nu lucrez
Astazi o frec, fac un joint pun castie si plec
Si ma petrec, pe bulevarde mari nu ma intrec cu nimeni
Nu-s panicat, asta e bine
Cu ochelari la ochi se stie, ca azi e despre mine
Ei bine, nu incerc sa te conving,
Dar daca n-ai stiut, astazi e soare in loc de frig
Azi, open your eyes, exact ca-n filme
Ca daca nu te vede nimeni, tu poti sa vezi pe orcine
Azi nu, sunt mort, inchid telefonul,
Si-mi las mesageria, sunt plecat pe Varful Omu.
Asa ca domnul / doamna, va rog eu reveniti
Azi, faceti-va ca nu ma stiti!

Azi nu, te rog eu nu
Maine poate facem cum zici tu
Dar azi nu, nu nu, nu (nu te rog eu nu)
Azi nu, te rog eu nu (azi nu suna)
Maine sigur facem cum zici tu (te rog eu mult, lasi un mesaj)
Dar azi nu, nu nu nu

Pot sa gandesc cu voce tare, ca nimeni nu ma vede,
Nimeni nu ma crede, nimeni nu m-aude
Sunt un oarecare,
Pot sa fumez un joint seara la plimbare
Pot sa desfac o bere cand e soare
Pot sa ma urc in tren si sa o iau spre mare
A doua zi sa mergem prin Brasov sa cautam cazare
Pot sa nu am o cale clara de orientare
La cota 2000 cu toti tovarasii calare
Pot sa ma culc, sa ma trezesc in alte dormitoare
Cu fel de fel de fete doritoare, un fel de meci in deplasare
O sa le scriu la fiecare o scrisoare imediat ce-ajung acasa la Bucale
Pot sa bat la usa la vecinul, sa-l inteb cum e vinul
Daca e mai bun ca primul c-au inchis iar magazinul
Pot sa fac asta non-stop, pot sa cutreier peste tot cand stau pe loc

(nu vreau sa par neserios)

Azi nu, te rog eu nu
Maine poate facem cum zici tu
Dar azi nu, nu nu nu (azi nu, pur si simplu, intelege ca nu)
Azi nu, te rog eu nu (nu mai pot sa moara Bibi)
Maine sigur facem cum zici tu (mi s-a acrit)
Dar azi nu, nu nu nu

Astazi numai sa nu suni, intelegi ai numarul, numai sa nu suni, e picata reteaua
Nu sunt disponibil, daca nu e disponibil nu
Macar azi, te rog eu mult
Astazi e exact cum a zis Chirila, nu azi, nu n-am chef azi ,nu azi,nu
Cati bani ai, poate maine, e bun, dar vorbim maine, nu putem sa vorbim acum
Dar azi nu, pur si simplu intelege ca NU mai pot
Astazi, mi s-a acriti gata
Nu mai vreau sa va vad pe niciunul
Sa moara Bibi, imi trag 3 joint-uri, unul dupa altul
Numai sa iti fac in ciuda, intelegi ce zic, daca nu ai cum
Azi te rog eu mult nu, nu ma cauta
O luam de la cap, asta e daca, nu
Pe bune trebuie sa intelegi, odata s-odata
Nu se paote asa nu se paote, oricum, imi pare rau
Si daca maine, sau vrei tu sa ma suni inca o data,
Iti mai zic si a doua oara maine poate, maine vorbim
bi bi bi bi bi bi
Cam asa suna in capul meu
bi bi bi bi bi bi
E ocupaaat sunt ocupaaat

Category: Muzica | No Comments »
Tags: Add new tag, azi, Azi nu, complet, feat., Grasu XXL, Guess Who, lyrics, nu, versuri

Posted By Ovidel on March 4, 2010

Pe cand eram copil, tatal meu a facut rost de unul dintre primele telefoane din cartier. Imi aduc perfect aminte de ladita aceea din lemn lacuit, montata in perete. Receptorul stralucitor atarna intr-o parte. Eram inca prea mic ca sa ajung la telefon dar ascultam mereu, fascinat, cum mama mea vorbea cu el.

Apoi am descoperit ca undeva, inauntrul acestui aparat, traia o persoana uluitoare. Numele ei era “Alo Centrala” si nu era nici un lucru pe lumea asta, pe care ea sa nu-l stie. Alo Centrala putea sa-ti spuna numarul oricui si in plus, ora exacta.
Experienta mea, cu acest duh inchis intr-o sticla, a venit intr-o zi cand, in vreme ce mama era in vizita la o vecina iar eu ma jucam la bancul de scule din pivnita, mi-am lovit un deget cu ciocanul. Durerea era teribila si nu era nimeni in preajma care sa-mi arate compasiune.

Am umblat in jurul casei sugandu-mi degetul inflamat pana am ajuns la scara.
Telefonul! Am tarat repede un scaun din sufragerie pana in hol, m-am urcat pe el, am scos din furca receptorul telefonului si l-am dus la ureche. “Alo, Centrala!”, am strigat in microfonul care era chiar deasupra capului meu. Un clic sau doua, apoi o voce joasa si clara mi-a ajuns la ureche: “Centrala.”.
“Mi-am ranit degetul…” - m-am smiorcait eu in telefon iar lacrimile m-au podidit imediat, acum ca aveam o audienta.
“Mamica ta nu este acasa?”- urma intrebarea.
“Nu este nimeni acasa in afara de mine…”- am bolborosit.
“Iti curge sange?” - m-a intrebat vocea..
“Nu,” - i-am raspuns. “M-am lovit cu ciocanul si acuma ma doare tare rau…”
“Poti sa deschizi racitorul?” - m-a-ntrebat ea. I-am spus ca pot.
“Atunci ia de acolo o bucatica de ghiata si tine-o lipita de degetel,” - spuse vocea.

Dupa aceea am inceput sa chem “Alo Centrala” pentru orice. I-am cerut ajutor
pentru lectia de geografie iar ea mi-a spus unde se afla Philadelphia . .. M-a ajutat si la matematica…
Ea mi-a spus ca veverita pe care o prinsesem in parc cu o zi inainte, mananca fructe si alune.

A venit apoi o zi in care Petey, canarul nostru, a murit.
Am chemat “Alo Centrala” si i-am spus vestea asta trista. Ea m-a ascultat si a inceput sa-mi spuna lucruri pe care de obicei oamenii mari le spun copiilor ca sa-i linisteasca. Am intrebat-o, “De ce se intampla ca pasarile, care canta atat de frumos si aduc atata bucurie oamenilor, trebuie sa se sfarseaca intr-o gramajoara de pene, pe fundul unei colivii?”
Cred ca ea mi-a inteles afectarea, pentru ca mi-a spus incet, ” Wayne , tine minte intotdeauna,
ca mai sunt si alte lumi in care se poate canta.”

Alta data la telefon, “Alo, Centrala!”
“Centrala.” - mi-a raspuns vocea cunoscuta. “Cum se scrie cuvantul fix?” - am intrebat-o.

Toate astea se intamplau intr-un mic orasel din zona Pacificului de Nord-Vest. Pe cand aveam noua ani, ne-am mutat la capatul celalalt al tarii, la Boston . Imi lipsea foarte mult prietena mea… “Alo Centrala” ramasese in cutia aceea din lemn de mahon din vechea noastra casa. N-am mai incercat sa fac acelasi lucru cu telefonul modern, stralucitor, din locuinta noua.

Devenisem adolescent dar amintirea acelor conversatii din copilarie m-a urmarit pretutindeni… Adesea, in momente de incertitudine si neputinta mi-am reamintit acea seninatate si sentiment de siguranta, pe care le-am avut la timpul acela. Am apreciat acum cat de rabdatoare de intelegatoare si buna la suflet trebuie sa fi fost ea, ca sa-si piarda atata timp cu un mic baietel ca mine.

Dupa cativa ani, am facut iarasi drumul catre Vest, de data asta pentru a-mi continua studiile colegiale. Am aterizat in escala la Seattle . Aveam o jumatate de ora intre avioane. Am petrecut vreo 15 minute la telefon cu sora mea, care locuia aici de o vreme. Apoi, fara sa ma gandesc, am format numarul operatorului din oraselul nostru de bastina si am spus:”Alo Centrala!”

Miraculos, am auzit aceias voce joasa si clara, pe care o cunosteam atat de bine. “Centrala.”
Nu planuisem asta dar m-am auzit spunand: “Poti sa-mi spui cum se scrie cuvantul fix?”
O pauza lunga. Apoi, vocea aceea catifelata mi-a raspuns, “Cred ca degetelul tau s-a vindecat pana acum.”
Am ras, “Deci tu esti, intr-adevar, ” - i-am spus.. “Ma-ntreb daca ai idee cat de mult ai insemnat pentru mine la vremea aceea.”
“Iar eu ma-ntreb,” - zise ea, “daca tu realizezi cat de mult au insemnat telefoanele tale pentru mine. N-am avut niciodata copii si asteptam cu bucurie chemarile tale, zi de zi…”
I-am spus cat de mult m-am gandit la ea dealungul anilor si am intrebat-o daca pot s-o mai chem din nou atunci cand voi veni sa-mi vizitez sora.
“Cu placere,” - mi-a spus ea. “Intreaba de Sally.”

M-am intors la Seattle peste trei luni. O alta voce mi-a raspuns la “Informatii” .
Am intrebat de Sally.
“Santeti un prieten?” - m-a intrebat.
“Da, un foarte vechi prieten… Wayne . ..”
“Imi pare rau sa-ti spun asta,” - mi-a spus ea. “Sally a lucrat doar o jumatate de norma in ulimii ani, pentru ca era bolnava. A murit cu cinci saptamani in urma.”
Inainte de a apuca sa agat receptorul, mi-a spus, “Un minut, ai spus ca te cheama Wayne ?” “Da.” - i-am raspuns.
“Ei bine, Sally a lasat un mesaj pentru d-ta… L-a scris pe o hartie in caz ca ai sa suni. Ti-l citesc.”
Mesajul ei era, “Spune-i ca sunt si alte lumi in care se poate canta. El va sti la ce ma refer.”
I-am multumit si am atarnat receptorul. Stiam la ce se referea Sally.

Niciodata sa nu subestimezi impresia pe care ai facut-o asupra cuiva.

COPYRIGHT - preluata din SPAM

Category: filozofie | 1 Comment »
Tags: alo, centrala, copil, deget, povestioara, telefon

Posted By paul on February 26, 2010

Ce ziceţi da sau nu?
(more…)

Category: Blog | No Comments »
Tags:

Posted By paul on February 2, 2010

In inchisoare: Iti petreci timpul intr-o celula 8/10 m.
La job: Iti petreci timpul intr-un spatiu 6/8 m.

In inchisoare: Ai 3 mese pe zi (GRATIS).
La job: Ai o pauza pentru o masa pe care o platesti.

In inchisoare: Iti dau liber pentru buna-purtare.
La job: Iti dau mai multe de facut pentru buna ta purtare.

In inchisoare: Un gardian iti deschide si inchide usile.
La job: Tre’ sa cari cardul de securitate dupa tine ca sa le inchizi/deschizi singur.

In inchisoare: Poti sa te uiti la TV si sa joci jocuri.
La job: Te dau afara daca faci asta.

In inchisoare: Ai propria toaleta.
La job: Tre’ sa o imparti cu ceilalti.

In inch isoare: Familia si prietenii te pot vizita.
La job: Nici macar nu poti vorbi la telefon cu ei.

In inchisoare: Cheltuielile sunt platite de contribuabili fara sa trebuiasca sa muncesti.
La job: Iti platesti toate cheltuielile mergand la job si apoi iti deduc taxe din salariu ca sa intretina detinutii.

Category: AmuzanT | No Comments »
Tags:

Posted By crazy_grandma on February 2, 2010

OMG.. cata dreptate este in fraza asta…

dar sa vedeti imaginea… (more…)

Category: Amuzant, d-ale noastre | No Comments »
Tags: Amuzant, fun, funny, greseala, haios, munca

Posted By Ovidel on January 30, 2010

ACTUL 1 - vine furtuna

Se intampla ca eram in sesiunea de restante cazat la o colega acasa. Eram deja in ziua a 7-a de cand eram “insarcinat” cu o cacare de-ti lasa gura apa. In respectivul apartament eram eu si inca o tipa (la fel si ea, cazata pentru sesiunea de restante). Cum tipa era cu mine, pentru a lasa ‘copilu’ in tronul de portelan, necesita la fel de multa planificare ca orice alta activitate considerata ilegala.
Treceau orele, burta imi canta pe tonalitate joasa, simteam cum vine furtuna.

Actul 2 - panica

Simtind cum se apropie, m-am decis intr-o pauza cand fata era plecata la un examen, sa testez capacitatea budei din casa. Mi-am luat inima-n dinti, si fara prea multa greutate am lansat un submarin cam cat un telefon de mic. Era nimic comparativ cu ce urma sa iasa, asa ca am zis sa ma opresc aici. M-am ridicat am tras apa sa testez eficienta tronului…
Am asteptat…
Am asteptat…
(mai rau ca afisarea rezultatelor unui examen) cu sufletul la gura si inima-n gat…
Si NIMIC. Submarinul plutea intact. Am mai tras apa o data, de doua ori, 10…15….20…..25……. Deja ma luasera transpiratiile, venea fata acasa si vedea un ditamai polonezul in buda plutind linistit.
Am gasit o perie si am inceput sa indes la submarin de zor… Indes, si tot indes, si nu intra… Locul pe unde trebuia sa intre, era mai mic decat submarinul propriuzis.
Am impartit plonezul cu peria in carnaciori de bere si cu greu si dupa multe trageri de apa, am resuit sa duc pana la capat misiunea.
M-am gandit ca daca atatea probleme mi-a facut varianta DEMO, atunci varianta full ma punea la munca o zi intreaga.
Singuru lucru care ma puteam gandi era “cum naiba se caca fetele astea, numai diaree au ?”

Actul 3 - Creatia

Cum varianta Trial a expirat, si eram deja in ziua a8-a (luna a 8-a), a trebuit sa ma gandesc rapid la alternative. Cum puteam si ce puteam sa inventez “draga domnisoara, pe la 3-4 dimineata, cand nu trece nimeni prin fata blocului, poti sa imi deschizi usa ca am o treaba de facut la bradul din fata scarii ? BTW daca se poate, nu te uita pe geam, ca vezi un cur in toata splendoara lui”
Sa ma duc la un WC public (naiba a mai vazut vreunul), sa ma duc la un restaurant, sa ma prefac ca imi iau un suc si sa las acolo bebelusul mic ?
Cum bagam de zor pentru urmatoarea restanta, ma enervez si dintr-o data, se aprinde becul…
“cacam-as in ea de scoala”
Zis si facut ma imbrac, m-am gandit la varianta taxi sau autobuz, dar daca stateam jos cred ca acolo lasam creatia… Se apropia ziua a 9-a de cand explodam, imi faceau cezariana :)))
Am luat-o la picior, stang-drept, stang-drept aratam ca Frankenstein in Fast-Forward.

Am ajuns la scoala am cautat cel mai nefolosit coridor, si cea mai departata si aiurea buda… Cand am vazut-o am zis “you’re gonna get flooded”. Acum sa explic, tronul de portenal de la faculta nu era ca orice alt tron, avea buffer - o portiune pe care cacai, apoi mai catre marginea cu tine era apa. Nah, si m-am pus pe cacare. Am simtit de parca mancam crema d-aia “lejero” , de parca dadeam nastere profului care m-a picat.

Si cacam, si tot cacam acolo, cand la un moment dat am simtit ca ajunge colacelul cu varful la fundul meu. M-am ridicat (un pic chinuit dar asta este), si am continuat treaba, si am cacat, si am tot cacat…. Cel putin 3-4 culori diferite

Dupa ce am terminat creatia, m-am uitat lung la ea, cum iesea din buda cu cativa CM peste colac… Intreaga creatie… Un adevarat munte everest in 4 culori incolacit.

Actul 4 - deznodamantul

S-a terminat, totul s-a terminat, Creatia era facuta. O adevarata sculptura , arta in adevaratul sens al cuvantului. Imi iau inima-n piept si trag apa. Ca Dunarea cu mare putere intra apa in buda, si se imparte in 2 brate odata ce intalneste muntele si ocoleste pe ambele parti. Inca o data mai trag apa, se formasera cu adevarat doua depresii strabatute de apa de la buda. Muntele era de neclintit. Gros, puternic si multicolor, nu s-a miscat 1cm de cate ori am tras apa. Am cautat o perie, dar nimic. Am facut ce orice om normal ar fi facut, l-am invelit in hartie igienica , am mai tras o data si s-a lipit hartia igienica, luand forma de colacel :).
Ce puteam face ? Unii mi-au reprosat ca de ce nu am pus un stegulet in varf, altii ca de ce nu am facut mai multe… L-am lasat acolo, a ramas problema facultatii. Data viitoare, sa dea note pe merit nu pe zecimalele lui PI.

Category: Just Blog | No Comments »
Tags: caca, cacare, cacat, facultate, kk, romania, shit

Posted By crazy_grandma on January 29, 2010

Cea mai tare melodie, si cel mai tare videoclip ever… ;))
Si.. cand te gandesti ca au dreptate…

Category: Amuzant, d-ale noastre | No Comments »
Tags: Amuzant, dans, fun, funny, guvern, haios, pinguin, pinguinului

Posted By Ovidel on January 28, 2010

Suntem o tara de ametiti, pana ce si Google e beat

Ia sa incercam sa traducem “miercuri”
R aici

te-ai convins ? nu ?
Mai incercam unul : “detectiv”
R aici

Category: Amuzant | 2 Comments »
Tags: detectiv, google, miercuri, translator